“Suntem deschiși. Avem CĂPȘUNI CU ZAHĂR!”

O stradă pe care se află un magazin. Pare ceva mai mult decât banal, dar când  „ansamblul” pare rupt dintr-o ilustrată pariziană, optica se schimbă, gândirea calată pe 3D-ul dâmbovițean se decuamează și zboară în fâlfâit de Frida Kahlo.De ce tocmai Frida? Pentru că iată, se ițește de pe un tricou care se află în vitrina magazinului „Căpșuni cu zahăr”. Da, așa  se numește. Pur și simplu. La fel de pur și simplu cum i-a venit denumirea în minte celei căreia îi aparține. Respectiv Cristina Huiban, o fată care a a spus “nu!” multinaționalelor îmbâcsite, cu miros de mucava și a ales un…desert neobișnuit. În acest caz. Desertul îl reprezintă hainele eclectice, chic, originale și nu scumpe. Exclusiviste prin faptul că sunt “no brand”, dar atât de “brand” deoarece pot fi combinate cu artă și stil.capsunicuzaharsuntemdeschisiCăci, nu-i așa, căpșunile cu zahăr în sine nu reprezintă nicidecum un moft. Periodic, magazinul găzduiește și piese vestimentare ale unor designeri români, aflați la început de drum. “Am primit Capșuni cu zahăr !” – așa sună mesajul prin intermediul căruia sunt atenționați  clienții că magazinul are “marfă” nouă.

Adevărul adevărat e că, nimerind eu, agale, pe Benjamin Franklin – strada aflată în micul nostru Paris (care demult nu își mai merită denumirea, din motive pe care le știți, dar pe care nu le comentați din bun simț, sau din plictiseală), am văzut scris pe vitrină “Suntem deschiși”! Aceasta am văzut mai întâi și apoi denumirea magazinului. Iar mai apoi o adorabilă rochie cu căsuțe, ce își derulau lentoarea pe voal. Și mi-a plăcut.  Mintea mea, în care deja se decupase ilustrata pariziană, avea să asocieze, nu știu de ce, locul, denumirea, cu simplitatea eleganței complicate a lui Ines de La Fressange – manechinul simbol al anilor ’80 și nu numai.CAPSUNIROCHIACASUTECAPSUNICUZAHARMAGAZINUL Fără fashionism, fashioniste, ori alte lucruri istețe, ci doar cu pasiunea uneori blamată a metaforei, poate chiar a metaforei hainelor – lucru posibil considerat exclusivist, când ar trebui să fie pasibil de simplitate. De ingenuu-ul frumuseții și stilului.“Se spune că atunci când simți că nu mai aparții locului este bine să te reorientezi sau să te reinventezi. Exact asta am făcut în vara lui 2013. Am plecat dintr-o multinațională și cu două cuvinte în minte -căpșuni și zahăr!”, spune Cristina. Și asta e, padam padam, eppur si muove, viața fără poezie e pustiu, suntem deschiși! 🙂

eufridasinguracapsunistradaCAPSU

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s