Ferrari as “riding” succesuful hourse prace./Ferrari sau cum a fost ”călărit” cu succes căluțul cabrat

A legend continues. A story that has ennobled and also excited, over time, the world of sports cars: Ferrari. Resonance beyond mere name “whinny” firm and prance horse is more than a symbol of the brand. If there were no visionary Enzo Ferrari would have remained the same horse prance, probably only a symbol of the battle squadrons of the Second World War. But wars are made to be won or lost, but for famous brands, were certainly made to be won. Enzo’s father and brother died on the battlefield, but he did not give life. As, in fact, any business proves to be most successful if the recipe to enter and less tragic, or emotion. Enzo’s ambition was born on February 18, 1898 in Modena, northern Italy. Front would be more “gentle” with Enzo: only wounded, is discharged in 1917. Back home, wants to engage in work to forget, but not appealing to everyone, but even Fiat, which … refuses. Not discouraged and fails to engage the company Vespa in 1918, will test the machine. Thus, and the opportunity to participate in his first motor race and the 1920 really succeeds: begin to work for Alfa Romeo.
Reference year is 1929 but when the ambitious young man set his own racing team known as other than Ferrari! A team that compete with Alfa Romeo cars in the first four years with direct supotul part of the company would withdraw its support in 1933. Although Scuderia had outstanding pilots over time, such as Louis Chiron, Achille Varzi, Tazio Nuvollari times, results were not quite as spectacular (not to deal with the German team). In 1938 Alfa Romeo and Ferrari Enzo buying team changes its name to Alfa Corse. Though the director, technical director Enzo depended now called Alfa Romeo. Of course, the situation and agreed Enzo, who finally decided to leave Alfa Corse: although he was the director still depended named director of Alfa Romeo. The ambition and more engineering and design with its first prototype Ferrari Tipo 815 spider with a 1,500 cc V8 engine, called Auto Avio Construzioni. The Tipo 815 Scuderia will be relaunching in racing. First will be the start of the famous Mille Miglia race, and in 1943, Scuderia moves to a small village, Maranello, which becomes famous overnight attraction for fans of motor racing. Street racing and World War II ended and Enzo began “invasion” in 1947 this Ferrari 125 Sport, Cortese Francisco as pilot on the Piacenza circuit. Two weeks later came success: Rome Grand Prix. In 1948 appear the second model of the brand, Ferrari 166 Sport, and the model will become the first Ferrari 166 Inter the street …! Was already a “brand”. What will experience the greatest success in 1949 when the Italian Grand Prix win. 50 years have meant for engineers Enzo brand of body design made famous Pinin Farina and interesting improvements, which benefit not only racing cars, but street cars.

Scuderia Ferrari missed the first race of the newly established Formula 1 World Championship in 1950 (the reason being that Enzo wanted to protest against the International Automobile Federation Rules that you consider the benefit of his rivals from Alfa Romeo), but the legend goes on. With victories like that of 1961, when the start of the season present a revolutionary car, Ferrari 161, nicknamed “shark nose”, the first car to win the Constructors’ Championship title, title to which Enzo dreamed of before. Or such as hiring pilotuluilui Niki Lauda, who won the first race with Ferrari in 1974. The team observed 80 brought one of the most representative models of all time: Testarossa (Model “by itself” the other being another famous model Ferrari 250 Testa Rossa), and convertible-dream world of Enzo, a model with a carbon fiber body, a huge rear wing, and Kevlar panels. But, all the 80 brings sadness: in 1988, Enzo Ferrari died at the age of 90 years, leaving behind an empire and also the most respected F1 team of all time. Share of concern in the Ferrari Fiat rose 90 percent, and Piero, the second son Enzo became vice president. In 1991, Luca di Montezemolo will be who will take over the reins of horses prance. In 2003 homage was the Enzo Ferrari Enzo (2003) and in other news, Michael Scumacher will be the one to win for the Scuderia 7 champion titles in Formula 1 (between 1994 and 2004). At present, Scuderia Ferrari has two private tours: one at Fiorano (1972), and one at Mugello. And, the only team that has participated so far in all editions of the World Cup, dominating and winning horses prance into. Taken from German aircraft fuselage Calutul Cabral, team logo Formula 1 and street cars, Baracca family symbol was originally a noble family in Italy. Francesco Baracca (son) fought in the war with Alfredo Ferrari, Enzo’s older brother, both as a fighter pilot. Horse was taken from the fuselage German aircraft shot down by Baracca, the squadron symbol of Stuttgart. After the war, the Countess Baracca will know in a Ferrari racing and allows them to use this image in memory of his son disappeared in battle. Enzo will change slightly this horse, it will add a yellow background color of Modena city, înnobilându it with the Italian flag at the top and the letters S and F, Ferrari initials.

O legendă care continuă. O poveste care a înnobilat și a incitat totodată, de –a lungul timpului, lumea automobilelor sport: Ferrari. Rezonanța numelui depășește un simplu ”nechezat” de firmă, iar căluțul cabrat este mai mult decât un simbol de marcă.

Dacă nu ar fi existat vizionarul Enzo Ferrari, același căluț cabrat ar fi rămas, probabil, doar simbolul unei escadrile de luptă din cel De-al Doilea Război Mondial. Dar războaiele sunt făcute pentru a fi câștigate, ori pierdute, însă în cazul celebrei mărci, cu siguranță au fost făcute pentru a fi câștigate. Tatăl și fratele lui Enzo au murit pe câmpul de luptă, dar el nu s-a lăsat învins de viață. Căci, în fond, orice afacere se dovedește a fi mai de succes dacă în rețeta sa intră și puțin tragism, ori emoție.
Ambiția lui Enzo
Născut pe 18 februarie 1898 la Modena, în nordul Italiei. Frontul avea să fie mai ”blând” cu Enzo: doar rănit, este lăsat la vatră în 1917. Întors acasă, vrea să se apuce de muncă pentru a uita, dar nu apelând la oricine, ci chiar la Fiat, care…îl refuză. Nu se lasă descurajat și reușește să se angajeze în 1918 la compania Vespa, urmând să testeze mașini. Astfel, i se oferă ocazia de a participa la prima sa cursă automobilistică, iar din 1920 reușește cu adevărat: începe să lucreze pentru Alfa Romeo.
Anul de referință este însă 1929, atunci când ambițiosul tânăr înființează propria sa echipă de curse denumită, cum altfel decât Scuderia Ferrari! O echipă care concura cu mașini Alfa Romeo,în primii patru ani având parte de supotul direct al companiei care avea să își retragă sprijinul în 1933. Deși Scuderia a avut de-a lungul vremii piloți remarcabili, cum ar fi Louis Chiron, Achille Varzi, ori Tazio Nuvollari, rezultatele nu au fost chiar atât de spectaculoase (nu prea putea face față echipelor germane).
În anul 1938 Alfa Romeo cumpără echipa lui Enzo Ferrari și îi schimbă numele în Alfa Corse. Deși era în continuare director, Enzo depindea acum de directorul tehnic numit de Alfa Romeo. Desigur, situația nu i-a convenit lui Enzo, care a decis în cele din urmă să părăsească Alfa Corse: deși era în continuare director el depindea în continuare de directorul numit de Alfa Romeo.
Se ambiționează și mai mult și proiectează împreună cu inginerii săi primul prototip Ferrari, Tipo 815-un spider cu motor V8 de 1.500 cmc, sub numele Auto Avio Construzioni. Acest Tipo 815 va reprezenta relansarea Scuderiei în cursele auto. Întâi va fi startul la celebra cursă de la Mille Miglia, iar în 1943, Scuderia se mută într-o mică localitate, Maranello, care devine astfel peste noapte o celebră atracție pentru împătimiții curselor de automobilism.
De curse și de stradă
Al Doilea Război Mondial se încheia și Enzo începea ”invazia”: în 1947 prezenta Ferrari 125 Sport, cu Francisco Cortese ca pilot, la circuitul de la Piacenza. Două săptămâni mai târziu venea succesul: Grand Prix-ul Romei. În 1948 apărea cel de-al doilea model al mărcii, Ferrari 166 Sport, iar modelul 166 Inter va deveni primul Ferrari de…stradă! Era deja un ”brand”. Care va cunoaște cel mai mare succes în 1949, atunci când va câștiga Marele Premiu al Italiei. Anii 50 au însemnat pentru Enzo ingineri de marcă, design al caroseriilor făcute de celebrul Pinin Farina și îmbunătățiri interesante, de care beneficiau nu numai mașinile de curse, ci și mașinile de stradă.
Scuderia Ferrari lipsea de la prima cursă a nou înființatului Campionat Mondial de Formula 1 din 1950 (motivul fiind acela că Enzo dorea să protesteze împotriva Regulamentului Federației Internaționale a Automobilului pe care îl considera în avantajul rivalilor săi de la Alfa Romeo), dar legenda mergea mai departe. Cu victorii cum ar fi cea din 1961, cînd la startul sezonului prezenta o mașină revoluționară-Ferrari 161, poreclită ”nas de rechin”, mașină care va câștiga primul titlu în campionatul constructorilor, titlu la care Enzo visa demult. Sau cum ar fi cooptarea pilotuluilui Niki Lauda, care a câștigat primele curse cu Ferrari în 1974.
Cea mai respectată echipă
Anii 80 aduceau unul dintre cele mai reprezentative modele din toate timpurile: Testarossa (model ”de sine stătător”, celălalt fiind un alt model celebru-Ferrari 250 Testa Rossa), și decapotabila Mondial-visul lui Enzo, model cu o caroserie din fibră de carbon, un eleron uriaș, și panouri din Kevlar. Dar, tot anii 80 aduceau și tristețea: în 1988, Enzo Ferrari deceda la vârsta de 90 de ani, lăsând în urmă un imperiu și totodată cea mai respectată echipă de Formula 1 din toate timpurile.
Cota deținută de concernul Fiat în cadrul Ferrari a crescut la 90 la sută, iar Piero, cel de-al doilea fiu al lui Enzo a devenit vicepreședinte. În 1991, Luca di Montezemolo va fi cel care va prelua frâiele căluțului cabrat. În 2003 omagiul adus lui Enzo l-a reprezentat modelul Ferrari Enzo (2003) și, în altă ordine de idei, Michael Scumacher va fi cel care va câștiga pentru Scuderie 7 tiluri de campion în Formula 1 (între 1994 și 2004).
La ora actuală, Scuderia Ferrari are două circuite private: unul la Fiorano (din 1972), și unul la Mugello. Și, este singura echipă care a participat până acum la toate edițiile Campionatului Mondial, dominând și câștigând sub semnul căluțului cabrat.

Preluat de pe fuselajul avioanelor germane
Căluțul cabrat, logo-ul echipei de Formula 1 și al automobilelor de stradă, a reprezentat inițial simbolul familiei Baracca, o familie nobiliară din Italia. Francesco Baracca (fiul) a luptat în război alături de Alfredo Ferrari, fratele mai mare al lui Enzo, ambii fiind piloți de vânătoare. Căluțul a fost preluat de pe fuselajul avioanelor germane doborâte de Baracca, fiind simbolul escadrilei din Stuttgart.
După război, contesa de Baracca îl va cunoaște pe Ferrari în cadrul unei curse și îi va permite să folosească această imagine în memoria fiului dispărut în luptă. Enzo va modifica ușor acest căluț, pe care îl va adăuga pe un fundal galben, culoarea orașului Modena, înnobilându-l cu steagul Italiei în partea de sus, precum și cu literele S și F, inițialele Scuderiei Ferrari.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s