Jane Birkin, author of sang orgasm/Jane Birkin, autoarea orgasmului cântat

British fought against prejudice sexual invading fire inspections covers of magazines with pictures that have attracted the wrath of the Vatican. A whole generation has worn in the ’70s image printed on shirts. He fought against prejudice sexual invading inflammatory covers of magazines with pictures, a shock therapy that has outraged public modesty in such a plight that was “seized” by the Vatican. Nonconformist Jane Birkin was born in England and later France was hopelessly in love. “Country revolutionaries” longer need a rebellion that produced it Jane. Thus completely upset the French mentality.
Pop equivalent of the film Emmanuelle In 1969, the deadly combination representing the innocence and sex hit, stunned the Vatican is the right song “Je t’aime … soft non plus” (“I love … Me neither “). Jane became the muse conformist director, actor, singer and French composer Serge Gainsbourg. The song “Je t’aime … soft non plus” – originally written by Gainsbourg Brigitte Bardot, which had a lightning romance was “recântată” with Jane.
Explicit sexual content of music (Birkin orgasm mimics the background song) was why the song was banned at that time in countries such as Spain, Italy, Netherlands and Switzerland …. The single was released with a cover empty, saying “inappropriate for children under 21 years”. The title track was inspired by a witticism of the Salvador Dali: “Picasso is Spanish. And I am. Picasso is a genius. And I am. Picasso is a communist. I’m not.” Gainsbourg argued that song is a song “anti-fucking”, about despair and love physical impossibility. But the lyrics are a dialogue between two lovers who do love: “Je je viens et Vaisala, entre tes reins”. “Moi non plus” in response to “Je t’aime” is actually a joke that non-French speakers do not really understand and which is translated “I love you – I love stop”.
Pope, PR-ist best song was stated very offensive. Magazine “The Observer Music Monthly” even declared it “pop equivalent of the film Emmanuelle.” It culminates with Birkin simulated orgasm, which is why the song was subsequently banned in several European countries before 23.00! In addition, the Vatican excommunicated the director of record label that launched the song in Italy. Having sold 6 million copies worldwide, the pope Gainsbourg called “the best PR-ist” … But not because Birkin Serge glory, descurcându very well and on their own. It had been known since 1966, the film “Blow-Up” by Michelangelo Antonioni – his first film in English, awarded a year later with the Grand Prix of the Cannes Festival. He also starred in other films, was a well-known activist, recorded an album … The most important thing for her, was awarded by Queen Elizabeth of Great Britain Award “Order of the British Empire”.
Youth to smile continuously in the ’80s, Jane Birkin Serge left on because of his drunkenness and beyond. “It was a complicated person. She wanted to be loved by everyone, while the lights directly to the TV 500 franc bill to cause” Jane reported later the love of her life. It has three daughters from three to tell them, “link”: Kate Barry-photographer by trade, Charlotte Gainsbourg – follows in the footsteps of Chapter nonconformist mother, Lou Doillon – flirting with acting. In 2008 Jane released “Enfants d’Hiver” – an album nostalgic journey while, when he was kid and spent the holidays in Isle of Wight.
This year, toured internationally, and the list of concerts and Bucharest are scheduled in November. And, before meeting with her advice to them: “Do not stop smiling, you ten years younger.” “You know about that, as the rules are made to violate them. The important thing is to not stop to smile, you ten years younger!” Jane Birkin, actress and singer flight decisive fashion HERMES A meeting
1984, on the plane. Near the executive director of the brand Hermes, Jean-Louis Dumas sit a slender young woman with a cloth bag interesting. “How about if I create a bag like yours?” Asked the gentleman next to her interesting. “Sure, it would be great,” said Jane, who by accident “wear” cloth. And so came Birkin Bag, which made her famous actress, wearing her own style, just as famous: sports shoes, messy hair or a nonconformist “black & white”. Of course, the story has another option: Jane traveled on the plane with the director of Hermes and, without knowing who he was, complained the bag impractical. They started talking and he designed bag that he wanted! On her way to be, could not stay in a unique accessory, so at some point began to display a “sporran” – a creation of traditional Scottish kilt attached, purchased only 10 pounds … There were voices that accused was a mere invention of stylists and advertising world in a time when very short dresses and skirts is not “pupau” dress code. The fact is however that when the company shocked its always red nail polish through her hair always long, the scenes filmed with other women and her nude photos.
Britanica a luptat împotriva prejudecăţilor sexuale, invadând coperţile revistelor cu imagini incediare care au atras mânia Vaticanului.
O întreagă generaţie i-a purtat în anii ’70 chipul imprimat pe tricouri. A luptat împotriva prejudecăţilor sexuale, invadând coperţile revistelor cu imagini incendiare, o terapie de şoc care a ultragiat pudoarea publică în asemenea hal încât s-a “sesizat” până şi Vaticanul.

Nonconformista Jane Birkin s-a născut în Anglia, iar mai târziu s-a îndrăgostit iremediabil de Franţa. “Ţara revoluţionarilor” mai avea nevoie de o rebeliune, pe care a produs-o Jane. Dând astfel peste cap definitiv mentalitatea francezilor.
Echivalentul pop al filmului Emmanuelle

În 1969, cea care reprezenta o combinaţie ucigătoare de inocenţă şi sex a dat lovitura, Vaticanul fiind năucit de-a dreptul de melodia “Je t’aime…moi non plus” (“Te iubesc…nici eu”). Jane devenise muza nonconformistului regizor, actor, cântăret şi compozitor francez Serge Gainsbourg.

Piesa “Je t’aime… moi non plus“ – compusă de Gainsbourg iniţial pentru Brigitte Bardot, cu care avusese o fulgerătoare poveste de dragoste, a fost “recântată” împreună cu Jane.

Conţinutul explicit sexual al melodiei (Birkin mimează orgasmul pe fundalul melodiei) a fost motivul pentru care cântecul a fost interzis în acea perioadă în ţări precum Spania, Italia, Olanda şi Elveţia….

Single-ul a fost lansat cu o copertă goală, pe care scria “interzis celor sub 21 de ani”. Titlul piesei era inspirat de o butadă de-a lui Salvador Dali: “Picasso e spaniol. Şi eu sunt. Picasso e un geniu. Şi eu sunt. Picasso e un comunist. Eu nu sunt”.

Gainsbourg a susţinut că piesa e un cântec “anti-fucking”, despre disperare şi imposibilitatea iubirii fizice. Dar versurile sunt un dialog între doi îndrăgostiţi care fac amor: “Je vais et je viens, entre tes reins”. “Moi non plus”, ca răspuns la “Je t’aime” este de fapt o glumă pe care non-vorbitorii de limbă franceză nu prea o înţeleg şi care e tradusă “Te iubesc – Eu nu te mai iubesc”.

Papa, cel mai bun PR-ist

Melodia a fost declarată extrem de ofensatoare. Revista “The Observer Monthly Music” chiar a declarat-o “echivalentul pop al filmului Emmanuelle”. Totul culminează cu orgasmul simulat de Birkin, acesta fiind motivul pentru care melodia a fost apoi interzisă în mai multe ţări europene, înainte de ora 23.00! În plus, Vaticanul l-a excomunicat pe directorul casei de discuri care a lansat piesa în Italia. După ce a vândut 6 milioane de exemplare în toată lumea, Gainsbourg l-a numit pe Papă “cel mai bun PR-ist”…

Însă Birkin nu-i datorează gloria lui Serge, descurcându-se foarte bine şi pe cont propriu. Se făcuse cunoscută încă din 1966, în pelicula “Blow-Up“ a lui Michelangelo Antonioni – primul său film în limba engleză, premiat un an mai târziu cu Marele Premiu al Festivalului de la Cannes.

A mai jucat şi în alte filme, era o binecunoscută activistă, înregistrase un album… Cel mai important lucru pentru ea: a fost premiată de Regina Elisabeta a Marii Britanii cu premiul “Order of the British Empire”.

Tinereţe cu zâmbet neîntrerupt

În anii ’80, Jane Birkin l-a părăsit pe Serge din cauza beţiilor sale şi nu numai. “A fost o persoană complicată. Îşi dorea să fie iubit de toată lumea, în timp ce aprindea în direct la televizor bancnote de 500 de franci pentru a provoca“, relata Jane mai târziu despre iubirea vieţii ei.

Are trei fiice din trei, să le spunem, “legături”: Kate Barry- fotograf de meserie, Charlotte Gainsbourg – calcă pe urmele mamei la capitolul nonconformism, Lou Doillon – cochetează cu actoria.

În 2008 Jane a lansat “Enfants d’Hiver“- un album nostalgic, o călătorie în timp, pe când era puştoaică şi îşi petrecea vacanţele în Isle of Wight.

Anul acesta susţine un turneu internaţional, iar pe lista de concerte se află şi Bucureştiul, programat în luna noiembrie. Şi, înainte de întâlnirea cu ea, un sfat care îi aparţine: “Nu înceta să zâmbeşti, te întinereşte cu zece ani!”.

“Ştiţi vorba aceea, cum că regulile sunt făcute pentru a le încălca. Important este să nu încetezi să zâmbeşti, te întinereşte cu zece ani!”
JANE BIRKIN, actriţă şi cântăreaţă

ZBOR CU HERMES

O întălnire decisivă pentru modă

1984, în avion. Lângă directorul executiv al brand-ului Hermes, Jean-Louis Dumas se aşeza o tânără femeie zveltă, cu o geantă interesantă din pânză. “Ce-ai zice dacă am crea o geantă ca a ta?”, a întrebat-o interesantul domn de lângă ea. “Sigur, ar fi minunat!”, a răspuns Jane, care în mod întâmplător “purta” pânză. Şi aşa a apărut Birkin Bag, pe care actriţa a făcut-o celebră, purtând-o în stilul propriu, la fel de celebru: pantofi sport, coafură dezordonată sau un nonconformist “black&white”.

Desigur, povestea are şi o altă variantă: Jane a călătorit în avion cu directorul Hermes şi, fără să ştie cine era, s-a plâns de geanta nepractică. Au început să discute şi el i-a desenat geanta pe care şi-o dorea! La felul ei de a fi, nu putea rămâne la un unic accesoriu, astfel că la un moment dat a început să se afişeze cu un “sporran” – o creaţie tradiţională ataşată kiltului scoţian, achiziţionată cu numai 10 lire… Au existat voci care au acuzat-o că a fost doar o simplă invenţie a stiliştilor şi a lumii publicitare, într-o perioadă în care rochiile şi fustele extrem de scurte nu se “pupau” cu codul vestimentar. Cert este însă că a şocat societatea de atunci prin oja ei mereu roşie, prin părul ei mereu lung, prin scenele filmate alături de alte femei şi prin pozele ei nud.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s